Știi tu?
Știi tu?
de Kadi BulgakovȘtii tu?... ce foc în suflet
privirea-ți mi-a stârnit?
Și pentru-a câta noapte năluca-ți văd,
rupestră, pe tavan, neadormit?
Nu ai de un` să știi, cum nu vei ști
nicicând de unde vântul bate.
Pentru că eu îmi sunt aici,
iar tu îmi ești departe.
Ah, de mi-aș porni curajul
cuvinte să-ți rostesc,
Ai ști acum tot ce îți spun
cu umbra-ți când vorbesc.
Dar teamă-mi e că vorbele-mi mărunte
nu vor putea iubirea să-mi rostească.
Și tu, de vorbe nepătrunsă, pe lângă mine
apoi să treci, râzând de melița-mi prostească.
Știi tu?... că brațele-mi
la trupul tău tânjesc?
Și ochii, după ochii tăi
în lacrimi năpădesc?
Dar ce păcat că atunci când
toate astea tu vei ști,
Eu voi pluti pe pat de liniști
și nemișcat la vorbele-ți voi fi.