Grea povară, iubirea
Grea povară, iubirea
de Kadi Bulgakov
Cum ți-aș putea cunoaște gândul cel ascuns?
Căci vorbele-ți puține, nu îmi sunt de ajuns.
Cum aș putea cunoaște ce ascunzi în gând
Durere cu chip de femeie, atunci când
Eu îți spun prin versuri nenumărate ”te iubesc”
Și tu-mi rostești cu degajare un rece ”mulțumesc”?
Simt cum se leagă de buzele mele blestem;
Din toți rărunchii bărbăției mele te chem.
Și pentru că iubirea ca ura cu mult mi-e mai mare,
Nu te blestem, ci strig, îndurare.
Cum ți-aș putea cunoaște gândul cel ascuns?
Căci vorbele-ți puține, nu îmi sunt de ajuns.
Cum aș putea cunoaște ce ascunzi în gând
Durere cu chip de femeie, atunci când
Eu îți spun prin versuri nenumărate ”te iubesc”
Și tu-mi rostești cu degajare un rece ”mulțumesc”?
Simt cum se leagă de buzele mele blestem;
Din toți rărunchii bărbăției mele te chem.
Și pentru că iubirea ca ura cu mult mi-e mai mare,
Nu te blestem, ci strig, îndurare.