Un singur pas

Un singur pas
        de Kadi Bulgakov



Când ai plecat, mi-ai luat și gând și dor și vis.
Și-acum mi-e trupul asemeni unui stârv în raclă-nchis.

Lipsit de cuget, eu te-am lăsat să pleci.
Nu mi-a trecut prin gând că ai să pleci pe veci.
De ce-ai plecat?
N-ai auzit tăcerea mea cum strigă după tine?
De te-ai fi-ntors măcar c-un pas spre mine...

Nu ai simțit cum dragostea îmi împăienjenește ochii
Și sângele îmi clocotește când doar c-un pas de mine te apropii?

De ce-ai plecat? De ce n-ai mai rămas?
De ce spre tine curaj nu mi-am găsit să fac măcar un pas?
De ce iubirii mele nu i-am dat glas?...
Mă doare... când știu că tot ce ne desparte i-un singur pas.