Vânător

Vânător
       Kadi Bulgakov


Privirea-ți de vultur hoinar, însetat,
De sângele ce ager îmi curge prin vene,
Acum când toată ești dezvelită de pene,
Mă face de-amor să mă las îmbătat.

Un vultur ce nu bagă de seamă.
Și zboară voios fără de teamă.
Nu știe că în zboru-i pribeag,
Spre unii trimis-a tăiuș de briceag.

Dar ce vină are oare săracul
Că un vânător ce-și arcui spre el arcul,
Se-ndrăgosti, de-un biet zburător...
Ce veșnic fi-va pe lume un călător.

Inima-i dicta să meargă spre lumi  îndepărtate,
Și ascunsă în suflet, această iubire s-o poarte.
Ca nimeni vreodată să poată să afle,
...
Ziua în care prin codru s-a avântat-
Noaptea  când vânătorul fost-a vânat.