Copilul orfan

Copilul orfan
            de Kadi Bulgakov


Privindu-te-n oglindă spune:
De ce-ai lăsat Doamne pe lume,
Un copil ce n-are nume –
Și un trai, să și-l asume?

De unul singur stau, privesc...
Pe străzi închise hoinăresc.
Nopți albe fac fară prihană
Cătând prin ghene după hrană.

E sărbătoare-n capul meu,
Când plină-i ghena cu deșeu.
Sunt fericit că pot avea,
Ce lor nu le mai folosea.

Dar nu sunt pește sanitar,
Să-nghit într-una băligar.
De-aceea acum mă rog la tine
Întoarce-ți fața și spre mine.